Dar ce este Graalul? Exista mai multe legende despre acest obiect, initial intalnit in mitologia celtica sub forma unui cazan magic, un vas al abundentei si al imortalitatii. Mai tarziu, el a fost asociat cu vasul din care Isus a servit apostolilor ultima Cina si in care mai apoi Iosif din Arimatea a strans sangele scurs din ranile lui Isus cand a fost coborat de pe cruce. Se spune ca Graalul ar fi fost cioplit chiar din smaraldul desprins din fruntea lui Lucifer in momentul caderii sale din Paradis. Cavalerii Mesei Rotunde au plecat si ei in cautarea acestui pocal pretios. Toate aceste legende scrise sau povestite de-a lungul timpului au aprins imaginatia pictorilor care au creat opere tulburatoare prin continutul simbolistic, dar si a oamenilor pasionati de mister, de a descoperi ceva despre care nu se stie sigur ce este, daca exista si unde se afla.
Intr-o dimineata frumoasa de vara am pornit si eu intr-o astfel de calatorie, pe un drum de tara, printre flori si ierburi inalte.
Tinta nu era Graalul ci o biserica cu totul si cu totul deosebita, in care elementele celtice si personajele din legendele arthuriene se intalnesc in mod cat se poate de firesc cu cele crestine. In satul Trehorenteuc, aflat la marginea Broceliandei, abatele Henri Gillard a lasat eternitatii un monument de spiritualitate, dar si de arta, iesit din comun. Biserica dedicata sfintei Onnene este mai mult cunoscuta ca "Biserica Graalului" dupa ce a fost restaurata si redecorata de abatele Gillard intre anii 1942-1953 cu ajutorul a doi prizonieri germani (pictorul Karl Rezabeck si tamplarul de mobile Peter Wissdorf), luati dintr-un lagar.
"La Porte est en dedans" (Usa este inauntru) este inscris deasupra intrarii in biserica, aceasta inscriptie fiind cheia care da acces spre adevarata usa a bisericii. Pentru ca nu e suficient sa deschizi usa aparenta, trebuie sa patrunzi in interior pentru a descoperi mesajul pe care parintele Gillard a dorit sa-l lase in urma sa.
Interiorul bisericii este, in mod firesc, decorat cu icoane, statui si vitralii reprezentand viata sfintei Onenne, careia ii este inchinat edificiul. Totusi, deasupra altarului si pe peretii din stanga si dreapta, trei vitralii splendide amintesc legenda Graalului, prezentat ca o cupa verde, de smarald: marele vitraliu central,
vitraliul care prezinta Cina cea de Taina servita din Sfantul Graal,
si vitraliul prezentand aparitia Graalului la curtea regelui Arthur.
Biserica este decorata de asemenea cu tablouri care prezinta drumul crucii, intr-o reprezentare unica, avand drept cadru padurea Broceliande si satul Trehorenteuc, dar si personaje coborate din legenda arthuriana alaturi de cunoscutele personaje biblice. Cele trei caderi ale lui Isus amintesc in fundal de cele trei pacate capitale: orgoliul, avaritia si desfraul, cea din urma prezentand in decor Valea fara Intoarcere unde zana Morgana ii inchidea pe amantii infideli si pe aceasta, imbracata in rosu, in imediata apropiere a lui Isus, de altfel o pictura ce a provocat multe comentarii.
Intr-un alt tablou din drumul crucii apare Graalul verde, in mana lui Iosif din Arimatea, scena avand ca fundal padurea Broceliande.
Pe peretii din stanga si dreapta altarului exista si doua tablouri fantastice care fac elogiul celor mai cunoscute dintre legendele Broceliandei. "Le Val sans Retour" (Valea fara Intoarcere), aflata in imediata apropiere a satului Trehorenteuc, este de fapt valea paraului Rauco. Tabloul prezinta in planul superior castelul lui Vortigern, unde se infrunta dragonul alb si dragonul rosu, simbolizand lupta intre bretoni si saxoni. In planul inferior sunt reprezentati Morgana si amantii infideli tinuti prizonieri in Val sans Retour, paziti de un gigant inarmat cu o ghioaga. Biserica din Trehorenteuc este si ea prezenta in tablou. Si in centru, Lancelot du Lac, care trece de toate incercarile si elibereaza prizonierii teribilei zane.
In al doilea tablou, o forma de cupa (pocalul fantanii sau Graalul?) separa patru scene legate de fantana Barenton. Deasupra il vedem pe cavalerul Yvain tinand in mana pocalul de argint cu care a varsat apa pe lespedea lui Merlin, provocand o furtuna, dar si aparitia pazitorului fantanii, Cavalerul Negru. In fundal se zareste sotia pazitorului, frumoasa Laudine, devenita mai apoi sotia lui Yvain, dupa ce acesta i-a ucis sotul in lupta. La dreapta este evocata intalnirea lui Merlin cu Viviane. Jos vedem un turnir, unde cavalerul Ponthus ii infrunta pe toti ceilalti cavaleri, pentru a cuceri inima frumoasei Sydoine, fiica contelui de Vannes. Iar la stanga este reprezentat Eon de l'Etoile contemplandu-si bogatiile, avand ca fundal biserica din Saint-Lery.
Exista si un alt tablou reprezentandu-i pe cavalerii Mesei Rotunde, in momentul aparitiei Graalului purtat de ingeri.
Remarcabil este si mozaicul cu cerbul alb si cei patru lei rosii, o ultima marturie a fuziunii intre spiritualitatea crestina si vechile legende celtice. Cerbul alb si cei patru lei rosii ilustreaza un episod din Cautarea Graalului in care Galaad zareste aceste animale supranaturale care se dovedesc a fi Isus si cei patru apostoli evanghelisti. In textele arthuriene cerbul alb ii conducea pe cavaleri spre destinul lor, asa cum conducea si sufletele defunctilor. Scena se petrece la fantana Barenton, se vede izvorul si lespedea de piatra, iar ceea ce este interesant este faptul ca insusi Merlin aparea cateodata sub infatisarea unui cerb alb. Ai zice ca aici totul are o dubla simbolistica, poarta este intr-adevar inauntru.
Am pornit apoi prin padure, prin Val sans Retour. La intrarea in vale, ca un paznic langa lacul Miroir aux Fees, stralucea in soare Copacul de Aur. Arborele este o creatie a artistului Francois Davin avand ca tema frumusetea si respectarea landei si padurii, dar in acelasi timp simbolizandu-l pe Merlin prin coarnele unui cerb. Opera a fost realizata ca urmare a incendiului ce a devastat landa din jurul satului Trehorenteuc in 1990.
Drumul prin vale trece pe langa lacul "Miroir aux Fees" si pe langa un alt lac, urmand firul rosiatic al paraului Rauco, ce-si datoreaza culoarea minereului de fier in care este foarte bogat solul Broceliandei.
Padurea isi tine ascunse tainele intre copacii plini de muschi si invaluiti de iedera, martori muti ai atator si atator intamplari petrecute pe cand zanele se mai aratau muritorilor si pamantul era inca locuit de uriasi si de dragoni. Doar cate un pod naruit sau cine stie ce alta ruina aminteste acele vremuri demult apuse din care au mai ramas doar legendele. Poteca urca la un moment dat pe culmea dealului unde, ca o coroana rasarind dintre ierburi, se vede "locuinta Vivianei".
In Broceliande aproape fiecare lac, fiecare copac sau fiecare piatra are propria sa poveste, cunoscuta sau asteptand sa fie descoperita sau, de ce nu, creata. Pentru ca lumea fara povesti ar fi searbada, lipsita de frumusete si de mister. Asa ca mai bine iti lasi imaginatia sa zboare si spune-mi ce crezi ca vezi in poza urmatoare.
