O calatorie intr-o lume onirica, populata de creaturi in mare parte marine, dar care in mod straniu par ca se tarasc pe uscat, este calatoria lui Raoul in cautarea propriului sine. Raoul este un insingurat, inchis in cazemata sa de metal, doar el si cartile sau muzica sa. Si totusi nu pare chiar asa de singur sau se complace in situatia sa intrucat poate comunica, prin limbajul doar de ei stiut, cu locuinta sa, jumatate corabie, jumatate cazemata. Asta pana intr-o zi cand in sfarsit cineva il viziteaza. Este chiar el. Sinele sau care il striga cu voce tare, care se incapataneaza sa darame zidurile turnului de metal, care isi doreste cu disperare sa-l scoata la lumina din carapacea in care se inchisese. Apoi nu lipsesc si alte vizite. Odata zidurile daramate, Raoul este vizitat de un peste imens, foarte sociabil, de o meduza gratioasa, ce-si flutura himeric bratele din voal alb, de o pasare stranie, mai degraba un schelet, apoi de un carabus argintiu si in sfarsit de un bland elefant alb, coborat parca din luna. Desi la inceput pare ca Raoul refuza chemarea sinelui sau, incercand sa o inabuse, sa striveasca personajul iesit parca din oglinda, la final, cand se intalnesc fata in fata, eliberarea da tonul unei izbucniri de bucurie, iar omul ce traise pe pamant printre animale marine se arunca spre un alt mediu, spre aer, pentru a pluti si a zbura de fericire.
E tot ceea ce pot spune despre spectacolul "Raoul" prezentat ieri de James Thierree, nepotul lui Charlie Chaplin, la Nationalul bucurestean, a carui sala mare devenise neincapatoare. Nu pot spune mai multe pentru ca am ramas fara cuvinte in fata acestui geniu al teatrului, dansului, pantomimei, acrobatiei si nu in ultimul rand al magiei si, de altfel, este o interpretare personala pentru ca universul imaginar al lui James Thierree lasa loc atator si atator interpretari, in functie de fantezia fiecaruia. Ceea ce am vazut pe 1 mai este aproape de nedescris, pentru ca nu poti povesti prin cuvinte trairile, gesturile, mimica personajului.
A fost un regal teatral pentru care as vrea sa-i multumesc stralucitorului James Thierree astazi, de ziua lui. "Merci beaucoup, maitre! Vous etes magnifique!"
E tot ceea ce pot spune despre spectacolul "Raoul" prezentat ieri de James Thierree, nepotul lui Charlie Chaplin, la Nationalul bucurestean, a carui sala mare devenise neincapatoare. Nu pot spune mai multe pentru ca am ramas fara cuvinte in fata acestui geniu al teatrului, dansului, pantomimei, acrobatiei si nu in ultimul rand al magiei si, de altfel, este o interpretare personala pentru ca universul imaginar al lui James Thierree lasa loc atator si atator interpretari, in functie de fantezia fiecaruia. Ceea ce am vazut pe 1 mai este aproape de nedescris, pentru ca nu poti povesti prin cuvinte trairile, gesturile, mimica personajului.
A fost un regal teatral pentru care as vrea sa-i multumesc stralucitorului James Thierree astazi, de ziua lui. "Merci beaucoup, maitre! Vous etes magnifique!"
