Pe urmele lui Merlin

Descoperirea Bretaniei s-a petrecut chiar cu prima ocazie cand am iesit din tara, la un curs de formare in Franta. Regiunea din vest, scaldata de apele Atlanticului, unde istoria se impleteste cu legendele, m-a cucerit atat prin cadrul natural de o rara frumusete cat si prin firea oamenilor care o locuiesc.
Cand am ales sa merg la Rennes, la acel curs, ideea era sa fiu cat mai aproape de legendara padure Broceliande, unde si-au avut salasul, in vremuri demult uitate, magul Merlin si iubita lui, zana Viviane. Fascinatia pentru legendele arthuriene, dintre care multe aveau drept cadru de desfasurare aceasta padure magica, venea inca din primul an de facultate, cand le-am descoperit la cursul de cultura si civilizatie franceza. Interesul a crescut pe masura ce timpul trecea si eu aflam tot mai multe despre regele Arthur, cavalerii Mesei Rotunde, Merlin si cautarea Graalului. Asa ca ocazia nu trebuia pierduta. Ma aflam in Rennes, capitala Bretaniei, era vara, iar padurea mult visata la cativa kilometri distanta, chemandu-ma tainic si asteptand sa fie descoperita. Am pornit in aceasta aventura impreuna cu Amalia, o colega din Spania si Olivier, ghidul nostru cu plete blonde, asemenea unui print celt.
Timpul era limitat la o dupa-amiaza. Era joi 3 iulie 2003 si vremea era ploioasa. Asa e in Bretania, ploua mult, dar imediat apare soarele. Cand am pornit cu masina spre padurea Paimpont (ceea ce a mai ramas din antica si intinsa Broceliande) ploaia incetase, dar pe masura ce ne apropiam o furtuna napraznica s-a dezlantuit. Ploua cu suvoaie, nu se vedea aproape nimic prin parbrizul masinii. M-am si gandit si le-am spus si companionilor mei: probabil ca a varsat cineva apa din fantana Barenton pe lespedea de piatra de alaturi. Si asa trebuie sa fi fost, pentru ca aflandu-ne in padure, in drum spre fantana legendara, am intalnit un grup de copii care discutau foarte animati ca au provocat furtuna.
Fantana Barenton a fost primul contact cu lumea magica de piatra, apa si verdeata a Broceliandei. Legenda spune ca aici s-au intalnit pentru prima data si s-au indragostit vrajitorul Merlin si frumoasa zana Viviane, Doamna Lacului. Merlin obisnuia sa se odihneasca pe piatra mare de pe marginea fantanii, pe care de altfel a si vrajit-o, astfel incat oricine varsa apa din fantana pe ea putea provoca o furtuna. Noi am vazut puterea vrajii in drumul spre padure. Era momentul sa admiram peisajul coplesitor prin salbaticie si frumusete. Soarele reaparuse dintre nori si invaluia in lumina arborii si iarba pe care scanteiau feeric picaturile de ploaie. Dintre copaci, intr-un luminis, scaldata de lumina, ne aparu in fata ochilor o bordura de pietre langa care se distingea o piatra neteda ca o lespede: piatra lui Merlin.
Am baut din apa rece ca gheata, despre care se spune ca oricat ar fi de cald afara ea isi pastreaza racoarea si are proprietati vindecatoare. Si am privit micile bule care apareau din cand in cand la suprafata. Broceliande si fiecare loc de aici e incarcat de povesti. Si despre bulele acestea se spun multe: fie ca asa se nasc zanele apei, fie ca tocmai aceste bule magice ar fi cele care vindeca toate bolile si in special cele mintale, fie ca ar proveni de la un dragon care si-ar fi gasit refugiu sub fantana.
Am parasit cu regret acest loc magic, dar totusi cu interesul de a merge mai departe. Urma sa vedem mormantul lui Merlin si Fantana Tineretii. Olivier ma intrebase ce as vrea sa vad in Broceliande. Iar eu stiind ca timpul era scurt si padurea cu locurile ei minunate mult prea mare, hotarasem sa mergem macar in aceste trei locuri.
La mormantul lui Merlin ne-a intampinat in primul rand un stejar batran plin de ofrande legate in crengile lui. Apoi in mijlocul luminisului o piatra crapata, restul unui menhir probabil semet pe vremuri, strajuit de un batran ilex, cu frunze tepoase. Era mormantul lui Merlin, acoperit de flori si biletele cu dorinte. Ne-am pus fiecare o dorinta. Cea a lui Olivier s-a indeplinit cel mai repede, desi doar pe jumatate. Isi dorise sa ne revedem toti trei cat de curand, oriunde, fie in Franta, fie in Spania, fie in Romania. Aveam sa-l intalnesc in acelasi an, peste o luna, la Sighisoara, impreuna cu toata echipa de la Institutul din Rennes unde facusem cursul. Merlin chiar poate sa indeplineasca dorintele!!!In apropiere, urmand o poteca stramta, se afla Fantana Tineretii sau Fantana Vivianei, despre care se spune ca ii confera celui care se oglindeste in apele ei (dupa unii), beau sau se scalda in ea (dupa altii) tinerete vesnica. Asa o fi? Eu m-am privit in apele ei umbrite si se pare ca nu m-am schimbat prea mult de atunci... zic unii. Demult, aici erau prezentati in fata preotului copiii nou-nascuti, in noaptea solstitiului de vara (21 iunie), pentru a fi scaldati si inscrisi in registru. Copiii nascuti dupa aceasta data erau prezentati la recensamantul din anul urmator, ca nou-nascuti, si astfel intineriti cu un an.Intorcand privirea am descoperit un loc misterios, pentru ca nici pana acum nu am aflat ce reprezinta: un spatiu acoperit de mici constructii sau sculpturi realizate din pietricele. Unele mai impunatoare, altele mai discrete, probabil ca aceia care le-au construit si-au pus speranta ca vor rezista in timp si le vor putea revedea cu alta ocazie.
Merlin mi-a indeplinit si mie dorinta: peste patru ani aveam sa revin in Bretania. Am petrecut atunci 2 saptamani minunate in acest tinut magic pe care l-am batut de la est spre vest si de la nord spre sud, incercand sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta in natura mirifica sau in orasele incarcate de istorie, peste care pluteste inca fantasma Albei Hermine, ducesa Anne de Bretagne. Si nu numai ca m-am intors in Bretania, dar am revazut Broceliande si am vizitat altele dintre locurile ei minunate, despre care voi scrie cu alta ocazie, iar in valea din apropierea Fantanii Tineretii am construit si eu propriul meu mic cairn.
Sper sa-l regasesc atunci cand voi reveni, chemata de vraja padurii fermecate. Pentru ca trebuie sa fie o vraja pe care Broceliande si Doamna Lacului au arunca-o asupra mea. Altfel nu-mi pot explica de ce m-am indragostit iremediabil de acest tinut si ma intorc acolo cu drag si cu senzatia ca si acolo este casa mea, de parca o parte din sufletul meu ar fi ramas agatat acolo, intre ramurile copacilor din Broceliande sau colinda pe stradutele de piatra, printre casele cu acoperisuri de ardezie, coplesite de flori stralucitoare din oraselele medievale ale Bretaniei.